Ploaie şi aburi

Pentru început, vreau să menţionez că decizia de a-mi posta gândurile (şi nu numai) pe internet, nu pot spune că a fost în totalitate a mea, ci mai degrabă a ei, a unui eu alterat al unui viitor abstract.

Astfel... cine este ea?

Are doar optsprezece ani şi iubeşte să se joace cu surâsurile asimetrice ale personajelor ce i-au naştere în spatele literelor de cerneală, pe hârtia ce constituie un simplu continuum spaţiu-timp, mereu flexibil şi fără contur.

Este o tânără simplă, care iubeşte cărţile cu miros de vechi şi pete de istorie, însă uneori visează prea mult...

Vis, iubire, dor, poftă, motive, încercări, renunţări, reveniri, plecări, întoarceri, durere, tristeţe, râs, iluzii, schimbări, prietenie, lacrimi, furie, nelinişti... pasivitate.

Cerneală, pictură, muzică, gânduri, momente, cafea multă şi vicii.

Primăvară, soare, ploaie şi aburi.

 Toate astea pentru că trupul ei răbufneşte de tinereţe, iar realitatea ei e un pic -sau un pic mai mult-  diferită decât a celorlalţi oameni. Am observat de-a lungul acestor ani, că nu are nicio teamă de adevăr, iar în interiorul ei zace o dorinţă arzătoare de a înfrunta realitatea, oricât de dură ar fi ea acum. S-a schimbat... Sau am schimbat-o. A renunţat la renunţări şi a învăţat să lupte pentru visele ei, oricât de nebuneşti ar fi. Iubeşte iubirea, chiar de pare absurd şi fără rost uneori...

Ea... se schimbă mereu, dar fără a se pierde pe sine...