Nosce te ipsum! (II)

Deasupra mea, cerul se întindea infinit şi ameninţător, având o culoare mortuară, totuşi plăcută, în mai multe nuanţe ale aceluiaşi violet sinistru. Deşi nu era întuneric, felinarele rămâneau aprinse, iar o ceaţă densă se prelingea ondulându-se delicat pe deasupra pavajului.
Am început să alerg înainte, spre un orizont mai puţin cunoscut, dar unde puteam întrezări silueta nedefinită a unui bărbat. În spatele meu auzeam foşnetul rece al faldurilor rochiei de mătase neagră, ce lucea lasciv în lumina felinarelor şi care, în fuga mea, îmi mângâia delicat curbura şoldurilor reci şi goale. Paşii mi se auzeau speriaţi lovind agresiv pavajul umed al străzii solitare. 

Cu cât mă apropiam mai mult de silueta întunecată a acelui bărbat, cu atât puteam observa diverse detalii care-mi erau atât de familiare: zâmbetul ştrengar, angelic; ochii atât de negri ce străluceau cu propriul lor întuneric; statura lui zveltă, figura de tânăr intelectual, de scriitor ros de gânduri şi vise putrezite, de dorinţe demodate şi animalice. Era el... Îmi zâmbea de departe cu mâna întinsă binevoitor. „Haide, fii a mea!” părea că-mi spune din priviri. Dar mi-era teamă! Nu de el, nicidecum... ci de mine însămi, de prea multe sentimente încurcate şi dezordonate ce zbierau înlăuntrul trunchiului cerebral. Eram precum un fir de praf interstelar ce rătăcea prin univers, dus aiurea de ondulaţia vagă a vidului. Nu ştiam ce se întâmplă cu mine, ce ar trebui să fac sau cine eram de fapt. Îmi simţeam doar trupul străbătut de milioane de fiori ce dansau haotic de-a lungul coloanei vertebrale, iar picioarele păreau să nu-mi mai dea ascultare. 

L-am luat de mână fără să spun nimic, zâmbindu-i dulce, şi am plecat împreună fără să vorbim. Zâmbeam fiindcă ştiam că el e acolo, lângă mine, foarte aproape de fiecare dată; ştiam şi simţeam că mintea îmi înregistrază un epilog ce va fi la un moment dat uitat de timp, dar nu şi de inima mereu tânăra şi plină de naivitate; ştiam că aveam să mă îmbăt pe parcursul întregii poveşti cu ondulaţiile unui plăcut fum de jazz şi-am să respir infinite nuanţe de charlestone alături de cocktail-uri complicate.