- Te urăsc uneori atât de mult, încât nu-mi vine să cred că dimineaţa, primul meu gând zboară la tine, iar seara adorm cu zâmbetul tău ce mi se înfiripă în minte...
- Şi totuşi, mă iubeşti mai mult decât pe orice altceva.
- Cât de arogant eşti... În momentul ăsta numai iubire nu am în suflet. Te urăsc!
- Degeaba mă urăşti acum, dacă în clipa următoare plecării mele pe acea uşă, te vei prăbuşi plângând pe podea. Recunoaşte!
- Pleacă! Ai intrat atât de mult în viaţa mea, încât am ajuns să nu mă mai cunosc...
- Cine erai înainte să vin eu? Un copil! Eu ţi-am arătat fericirea, eu te-am învăţat să iubeşti.
- Şi cum să urăsc deopotrivă...
Eu sunt de părăre că nu poate exista ură fără să fi iubit înainte. Ura e arma celui rău prin care ne controlează psihic.
RăspundețiȘtergereCum îți merge draga mea R. ?
Te pup !:*
Putin cate putin, merg si eu inainte, chiar daca tot ce imi doresc in momentul de fata este sa lenevesc pe o plaja cu o carte in mana...
ȘtergereCat despre ura, nu pot spune ca o cunosc in totalitate, cu toate ca incerc sa ma acomodez cu ea pentru niste scrieri viitoare.
Tu ce mai faci, scumpa mea? :*
Mă bucur de vacanța de vară care a mai rămas, mă scufund în cărți și-ncerc să-mi împart timpul cât mai convenabil posibil.
ȘtergereToate cele bune ție draga mea. Ai grijă de tine!:*
Ce-ar fi placerea fara un pic de durere? Sau invers? Exista un pic din cealalta in fiecare dintre cele doua!
RăspundețiȘtergereBineinteles! Niciuna nu poate exista fara cealalta.
Ștergere