- Te rog, lasă-mă să-mi demonstrez că m-am maturizat... Ştiu că am crescut sub privirile tale blânde. Ştiu că mi-am deschis petalele sub palmele tale calde şi grele.
Înţelege, deci, că nu vreau să-ţi arăt ţie sau altora că am crescut, vreau să-mi demonstrez asta mie.
Pentru că sunt liberă şi vreau să zbor!
Vreau să simt valurile înspumate ale mării izbindu-mă vesele şi calde, sub soarele zâmbitor al verii toride, iar nisipul auriu să mi se scurgă printre degetele albe, asemeni timpului ce-şi va lăsa iremediabil amprenta pe chipul şi în părul meu...
Vreau să-mi clătesc ochii cu infinitatea mării, cu surâsul razelor de soare, cu frunzişul pădurilor ce râde a verde aprins şi vară nesfârşită, cu susurul unui pârâu de cristal ce trece molcom printre rădăcinile bătrânilor copaci...
Pentru că sunt liberă şi iubesc!
Iubesc vara, marea, mirosul cărţilor vechi - împrăştiat de o briză uşoară ce răsfiră filele îngălbenite - dar mai ales, te iubesc pe tine!
- Dar sunt atâtea pericole acolo...
- Şi mai iubesc faptul că întotdeauna voi rămâne fetiţa ta mică şi scumpă.
Poate chiar toate pericolele fac oamenii specialii si locurile atat de frumoase...
RăspundețiȘtergereSi pentru ele merita sa traiesti!
ȘtergereBună R. , nu te-am mai zărit de mult.. Așa frumoase aceste firimituri de cuvinte, scrii minunat!
RăspundețiȘtergerePupici.
Bună, draga mea Amaunet! Mă bucură până la infinit şi înapoi faptul că îmi apreciezi scrisul! Îmi cer scuze pentru lipsa-mi îndelungată :)
ȘtergerePupici mulţi!