Din cutia cu vise...

- Auzi?
- Ce anume?
- Crezi că sunt o egoistă?
- În momentul ăsta sigur eşti. De cele mai multe ori, de fapt...
- Ai dreptate... O să încerc să nu mai fiu.
- De ce? Îmi place de tine aşa. Eşti ca un copil alintat.
- Îmi place să fiu alintata ta.
- Ştiu, copilaş...
- Dar tu de ce nu mai compui nimic? De ce nu mai zbori?
- Pentru că îmi place să te alint şi să am grijă de tine. În momentul ăsta, eşti mai importantă decât orice proiect.
- Fii serios! Spune-mi de ce.
- Mi-am pierdut inspiraţia...
- Zău?
- Dar tu eşti muza mea. Îmi aştern muzica pe pielea şi sufletul tău.
- Asta nu se poate...
- Ba da, ai să vezi!
- Ce să văd?
- Când îmi voi finaliza opera, tu vei fi cea mai minunată melodie...
- Şi acum ce faci?
- Zâmbesc.
- De ce?
- Ţi-am zis, sunt fericit.
- N-am să te las să fii fericit departe de mine.
- Ştiu, doar de-aia eşti o egoistă.
- Şi ce-ai să faci în privinţa asta?
- Nimic.
- De ce?
- Pentru că nu pot să te refuz.
- Nu poţi sau nu vrei?
- Nu vreau...
- Cu ce motiv?
- Te iubesc. Tu eşti muzica sufletului meu...
- Iar tu eşti omul meu albastru.

( *De prin cutia cu vise din 2012)