Farmecul prieteniei absolute

Am avut de curând un proiect la şcoală referitor la o carte a generaţiei, trebuind astfel să scriem fiecare un text despre cineva anume din clasa noastră. Deci... despre cine să scriu dacă nu despre colega mea de bancă? 

Când vine vorba de a-ţi portretiza cea mai bună prietenă - care nu numai că ţi-a fost alături pe parcursul fiecărei zile din timpul liceului, împărtăşindu-ţi fiecare gând şi fiecare emoţie, dar eşti sigur că indiferent ce s-ar întâmpla, ea va rămâne întotdeauna lângă tine - cred că toate cuvintele unei limbi ar însemna prea puţin.

Cum e Ioana? Ea e numai zâmbet, râsete şi primăvară. Un întreg amalgam de emoţii abstracte, de fericiri, dezolări, veselie şi nebunii, care toate pledează în aer întreaga simfonie a unei prietenii de aur. Astfel, atmosfera plină de magie şi energie copilăroasă nu va părăsi niciodată prima bancă pe care o întâlneşti când intrii în sala noastră de clasă.

Însăşi fiinţa ei fiind definiţia perfectă a unui artist, nu-i de mirare că timp de patru ani minunaţi de liceu (şi mulţi alţii de acum înainte) mi-a fost sufletul pereche. Chiar dacă pe coridoarele obscure ale liceului ne întâlneai mereu singure, mereu împreună, fii sigur, drag lector, că întotdeauna ne-ai fi văzut râzând în hohote, distrându-ne de minunte şi strigându-ne una pe alta MIT (acest apelativ ducând nu mai mult de o întreagă istorie în spate)!

Muzică, literatură, teatru, pictură, vise, bucurii, tristeţi efemere, fericiri debordante - doar câteva cuvinte pentru a descrie cuplul nostru!