Când inspiraţia ne părăseşte, parca toţi îngerii pleacă, cu demonii de mână, speriaţi de ei şi de noi, iar scena vieţii - despre care ne vorbea Shakespeare - rămâne goală, cutreierată doar de umbrele unor suflete ce nu-şi găsesc locul.
În lipsa unui text, vă arăt în schimb unul dintre tablourile mele - pe care l-am pictat acum ceva timp.
Nu-ţi pierde nădejdea! Inspiraţia e o naiadă frumoasă, năzuroasă, alintată..., aşa că vine când vrea ea!
RăspundețiȘtergereCum exigenţele redactării ţin de însăşi vocaţia ta, nu de cicăleala mea, promit să nu mai fac comentarii pe blog, ceea ce nu înseamnă că nu te voi citi cu aceleaşi atenţie, plăcere, interes. Ce să fac? - am şi eu orgoliile mele!...
Pentru discuţii, rămâne Caffino...