Visând...

Se vedea dansând nebună pe şinele de tren, împânzite de rugina timpului ce se scurgea precum râsetele ei albastre şi precare.

Se imagina spânzurată printre cărţi cu o funie groasă a irealităţii, pierdută de mult în uitare, un simplu obiect înmânat în ghearele timpului, visând în atmosfera plină de praf aurit cu gânduri a unei biblioteci fără început şi fără sfârşit.

Se auzea dansând un ultim vals al emoţiilor pierdute alături de un maldăr de sentimente second-hand, pe când o orchestră de gânduri, reverii şi lacrimi pictate în verde-pal de tinereţe pleda în aerul rarefiat întreaga simfonie a unui dor de copilărie.

Se imagina bând cucuta dragostei dintr-un potir de argint viu, adormind apoi cu o supradoză de iubire.